Cu puţin timp în urmă am reuşit să ies cu o altă femeie! În realitate fusese ideea soţiei mele:
- "Ştim amândoi că o iubeşti !" - mi-a zis într-o zi, luându-mă prin surprindere.
- "Viaţa este foarte scurtă, dedică-i şi ei puţin timp"
- "Dar eu te iubesc pe tine ", am protestat.
- "Ştiu, dar o iubeşti şi pe ea, deasemenea".
Cealaltă femeie pe care soţia mea dorea să o vizitez era Mama mea, văduvă de câţiva ani. Din păcate, serviciul şi copiii mei îmi permiteau să o vizitez numai ocazional. În seara aceea am sunat-o să o invit la cină şi la un film.
- "Ce s-a întâmplat ? Eşti bine ?" m-a întrebat. (Mama mea este tipul de femeie pentru care un telefon târziu în noapte sau o invitaţie surpriză sunt indicii de veste rea.)
- "Am crezut că ar fi plăcut să petrec ceva timp cu tine... Amândoi, singuri... Ce părere ai ?"".
Reflectând un moment, răspunse:
-"Mi-ar plăcea foarte mult."
Vinerea aceea, în timp ce mergeam, după serviciu, să o iau, mă simţeam nervos, ştiţi, nervozitatea aceea care precede o întâlnire... Şi, pentru Dumnezeu, când am ajuns, am constatat ca şi ea era foarte emoţionată ! Mă aştepta în poartă, îmbrăcată în vechiul ei palton.
Îşi încreţise părul şi îmbrăcase o rochie cu care sărbătorise ultima aniversare a căsătoriei. Faţa ei iradia lumină, ca faţa unui înger.
-"Le-am spus prietenelor mele că o să ies cu fiul meu şi au fost foarte emoţionate" - îmi spuse urcând în maşină.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. În drum spre masa rezervată, Mama se sprijinea de braţul meu ca şi cum ar fi fost "Prima Doamnă a Naţiunii".
Când ne-am aşezat a trebuit să-i citesc meniul. (Ochii ei puteau să vadă numai literele şi cifrele mari). Pe la mijlocul antreurilor, mi-am ridicat privirea spre ea. De dincolo de masă, Mama mă privea, cu un surâs nostalgic pe buze.
-"Când erai micuţ, eu eram cea care îţi citea meniul. Îţi aminteşti?".
- "Atunci, e momentul să te relaxezi şi să-mi permiţi să-ţi înapoiez favoarea", am răspuns.
În timpul cinei am avut o conversaţie agreabilă, nimic extraordinar, doar schimb de informaţii despre vieţile noastre.
Am vorbit atâta, că am pierdut şirul.
- "Voi ieşi cu tine şi altădată, dar numai dacă mă laşi să te invit eu", spuse Mama.
Când am dus-o acasă mi-a părut atât de rău că ne despărţeam... Am sărutat-o, am îmbrăţişat-o şi i-am spus cât o iubesc.
- "Cum a fost întâlnirea?" a vrut să ştie soţia mea când m-am întors în noaptea aceea.
- "Foarte plăcută, îţi multumesc! Mult mai plăcută decât mi-am imaginat", i-am răspuns, privind-o recunoscător.
...Câteva zile mai târziu Mama a murit din cauza unui infarct. Totul a fost atât de rapid, încât nu am putut face nimic.
După puţin timp am primit un plic de la restaurantul în care cinasem cu Mama.
Conţinea un bileţel care spunea: "Cina este plătită anticipat. Am fost aproape sigură că nu voi mai reuşi să vin la următoarea întâlnire. Oricum, am plătit pentru tine şi soţia ta. Niciodată nu îţi vei putea închipui ce a însemnat
noaptea aceea pentru mine.
TE IUBESC, Mama"
În acel moment am înţeles cât de important este să spunem la timp TE IUBESC şi să le dăruim fiinţelor noastre dragi timpul pe care îl merită. Nimic în viaţă nu este mai important decât Dumnezeu şi familia ta! Acordă-le timp pentru că ei nu pot aştepta.
Dacă Mama ta trăieşte, acordă-i atenţia cuvenită! Dacă nu, aminteşte-ţi-o!
Si aminteşte-ţi mereu:
DUMNEZEU IARTĂ, DAR TIMPUL NICIODATĂ, ŞI NICI NU
SE MAI ÎNTOARCE !
vineri, 3 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
foarte frumoasa povestea....cu adevarat emotionanta.
RăspundețiȘtergere