Un prieten

Se intampla cate-o data sa mai stai si tu la sfat
c-o colega, un prieten, cineva apropiat
sa vorbesti o ora, doua, sa afli ce s-a-ntamplat
si, deodata te trezesti, te sperii… ce s-a aflat?

Sa aflat vedeti voi bine, ca prietenul cel bun
a plecat dintre toti cei , care sunt aici acum
fara sa vrea sau sa stie a plecat … ranit sau nu
nici el nu o sa mai afle ce se va-ntampla de-acu’

S-a pierdut si mi se pare ca il vom urma cu toti
nimeni n-a stiut ce are; am aflat dar fara rost …
sa il vezi, sa stii ca doare, ce va fi si ce a fost
viata e neiertatoare… toti platim, chiar far’ de cost.

Stau mereu si ma gandesc de ce s-a-ntamplat asa
cu ce oare a gresit, de-a fost dator cu ceva …
dar nimeni nu te asculta, nimeni nici ca te aude
ai vrea ca sa il asculti, si sa ii vorbesti; dar nu e.

Chiar nu inteleg cum, cand oare s-a-ntamplat
stau si ma intreb mereu… oare e adevarat?
De ce se intampla-n viata sa ii pierzi pe toti cei dragi
pune-ti pistolul la tampla, scoate-i piedica si tragi …

dar ce rost ar mai avea ca sa faci asa ceva
ai atrage dupa tine plansete si mii suspine
s-ar duce toate dupa cel ce n-a fost asa
daca te-ai vedea cu el, ai putea sa schimbi ceva?

Nu, in nici un caz. Desigur, ce a fost nu va mai fi
ai ramane fara amici familie sau copii
te voi saluta acum si-ti voi spune sa traiesti …
pan’ la urma, pentru viata, candva tot ai sa platesti.

Dar nu e acum momentul sa incerci sa nu mai fii
stai, mandrestete de viata, cat o ai, in asta zi
fi sigur ca de-ar putea ti-ar spune si el asta
si o vei face si tu… candva pentru cineva.


Aceasta poezie am scris-o pentru cel ce a fost si nu mai este .. vesnicul nostru prieten Draghici Cristian .... s-a implinit un an de cand a trecut in nefiinta . sper sa ma ierte toti ce il cunosc daca am scris ceva ce nu trebuia... cu totii stim ca amintirea lui va ramane in mintile si inimile noastre ...