Stau si-mi amintesc de noi
doua sulete pierdute
vom putea fi amandoi ...
sau e vis fara cuvinte...
Poate doar un dor senin
poate chiar un adevar
poate fara de destin
poate fara de mister.
Poate ca nici eu nu sunt
poate ca tu mai traiesti
poate fara un cuvant
poate ca tu mai zambesti.
Ideal netarmurit
o lumina trecatoare
viitor fara sfarsit
ca o zi fara de soare...
Un simbol de tinerete
unul de ne-nchipuit
o urmare cu tandrete
o faclie a albit...
Dar acum nu mai conteaza
fiindca ne-am pierdut de mult
o greseala far' de cauza
ce din nou a inceput.
sâmbătă, 19 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
e frumos ce faci tu aici...e ca si cand te descoperi in fatza tuturor fara sa-ti fie jena de sentimentele tale...nu multi mai au curajul sa faca asta ....din pacate..
RăspundețiȘtergereAnnA
Am citit aceasta poezie mai mult de 10 ori :)) !
RăspundețiȘtergereDar nu ma pot satura de ea !
Chiar am ramas fara cuvinte .. :-? !
Esti talentat ce sa mai .. :* !
Sa continui sa scrii poezii ca acestea ;) !
>:D<
[Luiza]
auzi si eu am ramas fara cuvinte la cat de faina ii poezia.[:X]
RăspundețiȘtergere[Alex]...:X:X