Un prieten

Se intampla cate-o data sa mai stai si tu la sfat
c-o colega, un prieten, cineva apropiat
sa vorbesti o ora, doua, sa afli ce s-a-ntamplat
si, deodata te trezesti, te sperii… ce s-a aflat?

Sa aflat vedeti voi bine, ca prietenul cel bun
a plecat dintre toti cei , care sunt aici acum
fara sa vrea sau sa stie a plecat … ranit sau nu
nici el nu o sa mai afle ce se va-ntampla de-acu’

S-a pierdut si mi se pare ca il vom urma cu toti
nimeni n-a stiut ce are; am aflat dar fara rost …
sa il vezi, sa stii ca doare, ce va fi si ce a fost
viata e neiertatoare… toti platim, chiar far’ de cost.

Stau mereu si ma gandesc de ce s-a-ntamplat asa
cu ce oare a gresit, de-a fost dator cu ceva …
dar nimeni nu te asculta, nimeni nici ca te aude
ai vrea ca sa il asculti, si sa ii vorbesti; dar nu e.

Chiar nu inteleg cum, cand oare s-a-ntamplat
stau si ma intreb mereu… oare e adevarat?
De ce se intampla-n viata sa ii pierzi pe toti cei dragi
pune-ti pistolul la tampla, scoate-i piedica si tragi …

dar ce rost ar mai avea ca sa faci asa ceva
ai atrage dupa tine plansete si mii suspine
s-ar duce toate dupa cel ce n-a fost asa
daca te-ai vedea cu el, ai putea sa schimbi ceva?

Nu, in nici un caz. Desigur, ce a fost nu va mai fi
ai ramane fara amici familie sau copii
te voi saluta acum si-ti voi spune sa traiesti …
pan’ la urma, pentru viata, candva tot ai sa platesti.

Dar nu e acum momentul sa incerci sa nu mai fii
stai, mandrestete de viata, cat o ai, in asta zi
fi sigur ca de-ar putea ti-ar spune si el asta
si o vei face si tu… candva pentru cineva.


Aceasta poezie am scris-o pentru cel ce a fost si nu mai este .. vesnicul nostru prieten Draghici Cristian .... s-a implinit un an de cand a trecut in nefiinta . sper sa ma ierte toti ce il cunosc daca am scris ceva ce nu trebuia... cu totii stim ca amintirea lui va ramane in mintile si inimile noastre ...

CHIPUL

SARUTA-MI OCHII GREI DE-ATATA PLANS
DOAR SARUTAREA TA AR FI IN STARE
SA STINGA FOCUL GREU CE I-A CUPRINS
SA-I UMPLE DE IUBIRE SI DE SOARE

SARUTA-MI GURA,BUZELE-NCLESTATE,
CE VORBA SI SURASUL SI-AU PIERDUT
ITI VOR ZAMBI DIN NOU INSENINATE
SI-NDRAGOSTITE CA LA INCEPUT

SARUTA-MI FRUNTEA,GANDURILE RELE
SI TOATE INDOIELILE O SA MOARA
IN LOC VOR NASTE VISURILE MELE
DE VIATA NOUA SI DE PRIMAVARA.

FARA CUVINTE

Stau si-mi amintesc de noi
doua sulete pierdute
vom putea fi amandoi ...
sau e vis fara cuvinte...

Poate doar un dor senin
poate chiar un adevar
poate fara de destin
poate fara de mister.

Poate ca nici eu nu sunt
poate ca tu mai traiesti
poate fara un cuvant
poate ca tu mai zambesti.

Ideal netarmurit
o lumina trecatoare
viitor fara sfarsit
ca o zi fara de soare...

Un simbol de tinerete
unul de ne-nchipuit
o urmare cu tandrete
o faclie a albit...

Dar acum nu mai conteaza
fiindca ne-am pierdut de mult
o greseala far' de cauza
ce din nou a inceput.

Cantec de iarna

Ninge cu flori de nea...
curind se va asterne,
e iarna iar, dar nu in inima mea,
s-a dus timpul cind iarna ma durea.

Plecam cu pasii mei neobositisi
parca tot zaream ca te gasesc,
era iarna afara si-n inima ta
doream s-ajung dar drumul se oprea.

Cit am zabovit...
si cit am gresit...
sa spuna fulgii albi de nea,
cit am colindat
cind te-am cautat
sa spuna iarna asta grea...

NEBUNIE

Tu esti iubirea mea nebuna
Nimic nu ne va desparti,
Iar noptile sub clar de luna
Mereu mi le voi aminti.
Primul sarut, prima iubire
Sunt unice in viata mea
Chiar daca azi e o amintire
Tot ce a fost dragostea ta.
Tu esti izvorul ce da viata
Sperantei in sufletul meu
Si tu esti gerul care-ngheata
Fiorul ce-l resimt mereu.
Ma tem ca totul s-a sfarsit
Ma tem ca ne-am pierdut pe drum
Finalul nu e cel dorit
Cu lacrimi durere si scrum.
Ai ajuns la inima mea.
Salbatica-mi batea in piept
Atunci cand noi ne-am cunoscut
Si-acel ceasornicar destept
Cand ai plecat a ramas mut.