Carpe diem!

Într-una din zilele însorite ale lui Ianuarie 2015, un bătrân se apropie de intrarea în Palatul Cotroceni. Se apropie de ofiţerul de gardă şi îi spune:
– Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
Ofiţerul îl priveşte blând pe bătrân şi îi spune:
– Domnule, Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici.
Bătrânul îi spune că e în regulă şi se îndepărtează încet de intrarea în Palat.
A doua zi acelaşi bătrân se îndreaptă către intrarea în Palatul Cotroceni şi se adresează ofiţerului de gardă (acelaşi din ziua precedentă):
– Aş vrea să întru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
– Domnule, aşa cum v-am spus şi ieri, Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici.
Bătrânul îi mulţumeşte şi pleacă încet spre locuinţa sa.
A treia zi bătrânul se duce din nou la intrarea în palatul Cotroceni şi se adresează aceluiaşi ofiţer:
– Aş vrea să întru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
Iritat, ofiţerul se încruntă uşor la bătrân şi îi spune:
– Domnule este a treia zi consecutivă când veniţi aici şi cereţi să vorbiţi cu Băsescu. V-am spus deja că Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici. Nu înţelegeţi?
– Ba înţeleg foarte bine, însă nu mă mai satur să aud asta.
Ofiţerul ia poziţia de drepţi, îl salută respectuos (ca pe un superior) şi îi spune bătrânului:
– Atunci ne vedem mâine, domnule!